Martin si iar Martin

Zilele decurg la fel. Ce zi este azi? Nu mai am notiunea timpului, Martin inseamna timpul meu si nimic din ce e in jur nu mai conteaza. Si azi e fericit, de fapt si atunci cand plange mi se pare ca e fericit: e fericit ca ma are, sunt fericita ca il am. Gangureste si tipa, deci clar are ceva sa-mi spuna si trebuie sa fiu pe faza sa nu pierd momentul in care  sa-mi spuna "mami" pentru prima data. Si momentul asta mi-l imaginez. Stiu inca de acum ca o sa plang cand voi auzi grasciorul lui silabisind ma-ma. Dar daca voi auzi de fapt un ta-ta? Mi se pare haios acum, dar cred ca o sa-i reprosez cand se va mari :)
Ne plimbam in fiecare zi in parc si de fiecare data sunt eu cu gandurile mele. Copii din jur alearga si se joaca, Martin al meu doarme. uneori ma gandesc sa ies si noaptea cu el afara. sa stau asa toata noaptea in parc, poate macar asa dorm si eu peo banca incomoda, dar macar dorm! Si asta o s-ai reprosez cand va creste.